Review Frankenstein (2025) – Monstrul suntem noi

Prima Impresie

Mărturisesc că aveam așteptări imense de la noua adaptare a romanului „Frankenstein” a lui Guillermo del Toro. Nu doar pentru că este un proiect de suflet al regizorului de zeci de ani, ci și pentru că mă întrebam ce mai poate aduce nou o poveste spusă de atâtea ori. După două ore și jumătate de spectacol gotic, pot spune că del Toro nu doar a onorat esența tragediei lui Mary Shelley, ci a transformat-o într-o operă de artă vizuală și emoțională.

Mă bucur că acest film, disponibil acum și pe platforma Netflix după o lansare limitată în cinematografe, nu este un film de groază obișnuit, ci o reflecție filozofică, întunecată și profund mișcătoare despre ceea ce înseamnă să fii om și, mai ales, să fii creator. Am plecat de la vizionare cu certitudinea că am asistat la una dintre cele mai importante adaptări din ultimii ani.

Pentru alte review-uri intră aici.

Poveste, Temă și Scenariu

Filmul începe inedit, aproape de sfârșitul poveștii, în Arctica înghețată, unde căpitanul danez Anderson (Lars Mikkelsen) îl găsește pe Victor Frankenstein (Oscar Isaac) rănit și fugind de Creatura sa, interpretată de Jacob Elordi. De aici, firul narativ se împarte în mod inteligent, alternând între viziunea arogantă a lui Victor și perspectiva sfâșietoare a Creaturii, o structură care rămâne fidelă tehnicii narative a lui Shelley.

Suntem duși înapoi în timp, în Anglia Victoriană din 1857, unde îl găsim pe Victor, un chirurg genial și arogant, dar profund traumatizat de moartea mamei sale. Această pierdere și relația abuzivă cu tatăl său sever (Charles Dance) sunt forțele motrice din spatele obsesiei lui Victor de a cuceri moartea, ajutat de fonduri obținute de la traficantul de arme Henrich Harlander.

Scenariul este extrem de fidel temei centrale a romanului: monștrii nu sunt definiți de aparență, ci de acțiuni. Victor este portretizat fără echivoc ca un tiran egoist, care nu manifestă compasiune sau responsabilitate parentală față de creația sa. Del Toro a păstrat violența nefiltrată și consecințele brutale ale orgoliului, explorând tema recurentă a singurătății și a relației tensionate dintre creator și creație. Dialogul este liric și meditativ, conferind povestii o cadență gravă, operatică.

Interpretare și Personaje

Distribuția este de-a dreptul stelară, dar interpretarea care m-a marcat cel mai mult a fost cea a lui Jacob Elordi în rolul Creaturii. Deși este mascat de o proteză impresionantă, plină de cicatrici, Elordi reușește să transmită o vulnerabilitate sfâșietoare. Ochii lui mari și însuflețiți, plini de curiozitate, dorință de afecțiune și o tristețe pătrunzătoare, devin punctul focal al emoției. Creatura nu este un monstru fără minte, ci un suflet înzestrat cu inteligență, care învață să citească și să vorbească, explorându-și dilema existențială – un tour de force actoricesc.

Oscar Isaac îl joacă pe Victor Frankenstein cu o intensitate febrilă, reușind să mențină o notă de tragedie care face căderea lui Victor la fel de deplânsă ca soarta Creaturii, deși în anumite momente, riscă să cadă în tiparul de „savant nebun”. Mia Goth, în rolul lui Elizabeth, promisa fratelui lui Victor, este fascinantă. Ea este singura care pare să intuiască umanitatea inerentă a Creaturii, fiind atrasă de inteligența și spiritul său liber, spre deosebire de formalismul rigid al societății care l-a condamnat pe Victor. Conexiunea mea emoțională a fost în totalitate cu Creatura, ceea ce subliniază intenția regizorală de a-l scoate pe Victor din rolul de protagonist simpatic.

Estetică, Regie și Producție

Din punct de vedere vizual, filmul este un festin gotic. Del Toro, împreună cu echipa sa obișnuită, a creat un univers somptuos și hiper-detaliat. Nu este doar frumos, ci funcțional – fiecare cadru este plin de semnificație.

• Designul de Producție (Tamara Deverell): Laboratorul lui Victor, construit într-un castel scoțian izolat, este o minune steampunk, plină de mecanisme masive, conductoare de trăsnete și motoare cu abur. Măiestria cu care au fost realizate decorurile este evidentă, punând accentul pe efectele practice, mai puțin pe cele generate pe calculator.
• Imaginea (Dan Laustsen): Cinematografia este uluitoare. Del Toro folosește culori saturate, în special roșu intens în interiorul camerei de reanimare și verde purpuriu în umbre, care conferă imaginii o arsură dramatică. Pielea Creaturii în sine este o paletă de alb translucid tăiat de roșu, ca o hartă a suferinței sale.
• Coloana Sonoră (Alexandre Desplat): Muzica orchestrală este puternică, ravisantă și elegantă, amplificând tragediile și reușitele cu o insistență melancolică, tipică stilului operatic al filmului.

Concluzie, Verdict și Miza Oscar

„Frankenstein” (2025) este un triumf – nu doar o altă adaptare, ci o viziune personală și pasională. Del Toro mută accentul de pe groaza fizică pe cea existențială, forțându-ne să ne întrebăm cine este adevăratul monstru.

Verdict și Recomandare

Puncte Forte: Interpretarea excepțională a lui Jacob Elordi; designul vizual și cinematografia de o frumusețe rară; fidelitatea tematică față de roman.

Puncte Slabe: Ritmul din prima jumătate a filmului poate fi perceput ca fiind lent, deși este necesar pentru a construi contextul.

Nota Mea: 9/10.

Recomandare: Îl recomand oricui caută o experiență cinematografică grandioasă, emoțională și inteligentă. Este o vizionare obligatorie pentru fanii dramelor gotice și ai filmului de autor.

Miza Oscar

Calitatea artistică și tehnică a filmului este atât de evidentă încât buzz-ul legat de Premiile Oscar pentru 2026 este intens. Din punctul meu de vedere, acest film nu poate fi ignorat de Academie:

1. Actor în Rol Secundar (Jacob Elordi): Elordi este cel mai puternic candidat al distribuției și un frontrunner (favorit) pentru o nominalizare. Transformarea sa profund emoțională și fizică este considerată una dintre cele mai bune din an.

2. Categorii Tehnice (Crafts): Aici, filmul lui del Toro este un favorit absolut. Criticii și casele de pariuri îl poziționează ca lider pentru nominalizări la:

Cel Mai Bun Machiaj și Coafură (pentru designul memorabil al Creaturii). Cele Mai Bune Costume (datorită esteticii victoriene impecabile). Cele Mai Bune Decoruri (sau Design de Producție). Cea Mai Bună Imagine (Cinematografie), datorită muncii lui Dan Lausten.

3. Cel Mai Bun Film/Regizor: Filmul este inclus în listele scurte ale analiștilor pentru categoriile majore Cel Mai Bun Film și Cel Mai Bun Regizor (Guillermo del Toro), dovedind că este un contender serios, în ciuda competiției acerbe. De asemenea, Oscar Isaac a câștigat deja un premiu pentru interpretare la Celebration of Cinema and Television, confirmând recunoașterea timpurie.